Cutremurul a fost pe 27 octombrie 2004, pe la ora 23: 34. a durat in jur de 10 secunde si a avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter.
Eram i n camera cu mama mea, lumina era aprinsa si televizorul pornit, in momentul cand blocul a inceput sa se miste. Tata era undeva pe hol si sustine ca a auzit un vuiet, cel mai probabil cauzat de trepidatiile produse in scara blocului.
Eu stateam cu fata in sus, cand am ovservat ca incepe sa se miste casa. de parca ma lua usor- usor cu ameteala. Eram uinita deoarece nu ma asteptam la asaceva, insa stiam bine despre ce fenomen era vorba ! M-am simtit cat se poate de straniu, parca era ireal ceea ce se petrecea. Senzatia era ca blocul statea atarnat si ca a inceput sa se miste de sus in jos

Am vazut clar cu m se legana lustra si cum se miscau cutiile cu scule si piese puse de tata pana la tavan

( El are ca bobby stransul aparatelor vechi de pe oriunde si depanarea radio- Tv, transformand casa intrun fel de depozit- atelier foarte inconfortabil pentru familie ! )
Ma uitam uimita la felul in care se miscau toate si auzeam asa, niste scartaituri si fosnituri ciudate. Eram muta de uimire, iar mama a deschis bratele, sugerand sa vin la ea. Eu asa ma facut si am stat imbratisate cateva secunde, dupa care s-a lasat intr-o parte pe pat, deoarece vroia sa ma protejeze si sa nu ma mai lase sa vad lustra si obiectele miscandu-se. Incepusem sa simt asa o stare ciudata de incordare, de parca era un vis sinistru si sa imi doresc cu disperare sa se termine , deoarece instinctiv consideram ca suntem in pericol. Imi amintesc ca mama im i vorbea insoapta, iar eu ma vaitam si ziceam, cu glas scazut, ceva de genul " Please, Please, no !" Nu stiu ce am avut de o luasem pe engleza

Asta si probabil ca eram derutata si nu mai puteam sa gandesc limpede, desi nu simteam ca inghet de spaima, asa cu m simteam alte dati , cand erau cutremure mici sau cand mi se parea ca incepe vreun seism.
La sfarsitul cutremurului, taat a intrat grabit in camera, iar acel moment a fost ca un impuls care m-a trezit ca dintr-un vis ciudat, gen transa, daca pot spune astfel. Atunci am inteles ca trebuie sa ne adapostim la baie, ca acolo construcita este monobloc si suntem mai in siguranta. Am iesit speriata di n camera, dar n u se m ai simtea si n u se mai auzea absolut nimic. Cutremurul incetase ca prin farmec si totul era de parca nimic nu se intamplase. Am vazut ca n u mai avea rost sa stam la baie si nu mi-a trecut prin cap sa iesim afara. Eram derutata, n ustiam ce sa fac, sa ascult muzica, sa stau la televizor sau sa scriu in jurnalul meu despre ceea ce se intamplase cu putin timp in urma.
Am sta pana la urma la televizor, sa vedem ce spun si altii despre cutremur si daca sunt ceva pagube, victime. Treptat, am inceput sa simt o stare atipica de incordare si stres, sa tremur slab si sa fiu cam agitata. Noaptea a fost cel mai rau, am suferit de anxietate si nu am reusit sa dorm. Eu credeam ca o sa trec usor, insa am avut u n soc destul de puternic, din pacate.
Seismul care m-a socat si ingrozit cel mai tare a fost in data de 30 mai 1990, iar eu eram o biata copila si habar nu aveam ca se poate intampla asaceva.