Și acum am avut o răcire, cu -10°C la 850mb. Ca urmare, „doar” 6 grade cu soare în loc de 14.
---
Din punctul meu de vedere, iarna a cam murit în momentul în care s-a produs cuplajul dintre vortexul puternic din stratosferă și cel troposferic, în decembrie. E adevărat că până atunci noi am avut ghinion și am stat sub dorsale calde și circulații sud-vestice, dar odată instalată circulația zonală a dispărut în bună măsură chiar și
posibilitatea producerii unor episoade de iarnă...
Transferul vertical de energie, dinspre troposferă spre stratosferă, nu se poate face oricum (updraft-urile furtunilor supercelulare abia reușesc să „înțepe” un pic tropopauza), ci prin propagarea verticală a undelor planetare. Ecuațiile care descriu aceste fenomene sunt într-o oarecare măsură asemănătoare cu cele care descriu propagarea undelor luminoase. Astfel, activitatea ondulatorie tinde să se propage în lungul unor „raze” către regiunile în care pătratul indicelui de refracție al undelor Rossby are valori foarte ridicate și să evite regiunile în care acest indice are valori negative scăzute. În cazul undelor cvasi-staționare, acest indice are valori pozitive în regiunile în care vântul zonal este vestic (u>0), dar nu foarte puternic (u<Uc, o valoare critică care depinde de componenta orizontală a undelor). Mai pe scurt, propagarea (dinspre troposferă spre stratosferă) se face mai ușor când vortexul stratosferic are o intensitate moderată și mult mai greu când acesta este foarte puternic.
Dacă în urma cuplajului S-T vortexul troposferic devine puternic, atunci activitatea undelor Rossby este redusă. Undele lungi, planetare, cvasi-staționare, care apar din cauze orografice sau datorită unor contraste termice ale suprafeței, nu au efectiv cum să se formeze când circulația e pur zonală și extrem de intensă. Deci nu au cum să influențeze stratosfera și să provoace o ieșire din acest tipar...
Când vezi anomalii de temperatură de 20°C în mijlocul Siberiei știi că e foarte prost.
Pe de altă parte, intensitatea vortexului începe să scadă în mod natural spre sfârșitul iernii, ceea ce permite o meandrare mai accentuată a undelor Rossby. De asemenea, mai sunt și alte procese care pot avea un impact semnificativ asupra circulației troposferice, printre care oscilațiile activității convective în zona intertropicală (exprimată, de ex., prin Oscilația Madden-Julian) și variațiile momentului cinetic al atmosferei. Nu întâmplător, destul de multe SSW-uri s-au produs spre sfârșitul iernii (ex.: 24 februarie 2007).