Mulțumesc, băieți!


Ironic e că Bucovina (Buchenland) înseamnă „Țara Fagilor”. Bineînțeles, înainte de anexarea de către Imperiul Habsburgic în 1774, regiunea nu era denumită așa, ci erau folosite denumiri românești (Țara de Sus, Arboroasa), iar termenul de bucovină era folosit doar în sensul propriu (făget, provenit din slavona veche, de la buk, bukve - fag, de aici și toponime destul de întâlnite prin Moldova, ca Bucov, Bucovăț, etc.)

Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu Domn, Io Roman voievod stăpânitor al Țării Moldovei, de la munte până la mare. Am dat cu fiii mei, Alexandru și Bogdan, slugii noastre, Ionas Viteazul, pentru credincioasa slujbă, trei sate pe Siret, uricul lui cu tot venitul în veac, și copiilor lui și nepoților lui și strănepoților lui cu tot dreptul. Numele satelor Ciordăceuți și Vladimirăuți și Bucurăuți. Iar hotarul lor: din jos de la Maresăuți, valul care este deacurmezisul câmpului până la Siret, apoi cealaltă parte a Siretului, la capătul de jos al poienii, o movilă și de acolo drept peste luncă la fântână o movilă și, de acolo, drept la bucovină, o movilă și, de acolo, pe margina bucovinei în sus, până la hotarul Serbescului la teiu, o movilă, de acolo către topliță, aici o movilă, și, de acolo, către Siret, movilă de mijloc și, de acolo, peste Siret, în sus, până la bucovina cea mare, pe unde iese drumul de la Dobrinăuți, la capătul câmpului și, de acolo, pe marginea bucovinei, pe deal, la vale, până la văl. Acesta îi este tot hotarul locului.
Iar la această credință (certificare) a mea și credința fiilor mei, credința jupânului Iuga, credința jupânului Stetco cu frații lui, credința Brațului Netedul, credința lui Stanislav, credința panului Dragus Viteazul, credința lui Stavrici, credința panului Vlad, a panului Ghidea, a panului Grozea, credința panului Costea, credința lui Oris, credința tuturor boierilor moldoveni. Iar pentru tăria acestuia și pentru pomenire, am poruncit să se atârne pecetea noastră cea mare, că să nu fie clintit, acesta, niciodată în veac. S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin (adică 1392), luna martie în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod


Păduri de fag în amestec cu molid și alte conifere sunt mai ales prin estul Obcinelor Bucovinei și a Munților Stânișoarei. Iar dacă molidul coboară în unele văi chiar până pe la 550 m, și fagul coboară în Podișul Sucevei și Podișul Central Moldovenesc până pe la 300 m (păduri de amestec cu alte foioase, nu arbori izolați). Dar la deal și mai ales la câmpie, omul a intervenit în singurul mod în care știe să se manifeste: distrugând.

Un alt indicator al schimbărilor climatice ar fi urcarea limitei superioare a pădurilor (și a etajului subalpin - jnepenișurile). Ar trebui făcute niște studii comparative cu cele din trecut pentru a vedea dacă a apărut tendința asta, în special în cazul vegetației mici.

--
Iată și câteva poze din week-end-ul ăsta.

Țara Dornelor dimineața:




Și pe la prânz:








Masivul Giumalău, același din primele poze, dar de această dată versantul său vestic:




Deși au trecut multe zile de la episoadele de ger de la începutul lunii și au fost destule zile cu temperaturi pozitive, Dorna e încă parțial înghețată.

Chiar e un mic viscol in nordul Moldovei acum.