Revenind la iarna lui 1954, o sa redau in continuare, niste relatari preluate probabil de presa din zilele noastre, dar si ale unor persoane care isi amintesc prin ce au trecut atuncea:
Prizonierii Marelui Viscol din iarna lui ’54:
În februarie 1954, troienele s-au înaltat vazând cu ochii, pâna la cinci metri, iar viforul a suflat nemilos zile în sir, marcând cea mai aspra iarna din secolul XX.
Si acesta era doar începutul „Marelui Viscol" care a încremenit Bucurestiul si întreaga Românie, la propriu, în prima saptamâna din februarie 1954. Troienele au ajuns, în zilele care au urmat, chiar si la 5 metri înaltime în sud-estul tarii.
„La 3 februarie a început de dimineata sa ninga cu fulgi imensi, fara întrerupere, pâna a doua zi. Când ne-am trezit, în casa era întuneric. Geamurile se deschideau în afara, la fel si usile, cu exceptia uneia dintre ele, cea de la bucatarie. Ne-am dat seama ca era zapada mare pentru ca geamurile erau albe si am încercat sa iesim, dar nu s-au deschis!", Zapada depasise înaltimea casei, cred ca erau vreo 3-4 metri, dar erau si zone unde omatul era mai mare, peste cinci metri", si-a mai amintit bucuresteanul. Prin dreptul usii pe care au reusit sa o deschida, fiindca se deschidea în interior, au început sa-si faca un tunel de iesire, oblic, la 45 de grade, sapând prin omat, pâna când au ajuns în dreptul strazii.
Masini strivite sub senilele tancurilor:
Constienti ca risca sa moara de foame sau de frig în case, românii s-au mobilizat exemplar în acele zile. Au sapat tunel prin omat, au carat zapada cu carutele pâna la Dâmbovita, pâna când stratul s-a mai netezit. Abia atunci au fost scoase tancurile Armatei, pentru ca prin zapada nebatatorita riscau sa se rastoarne. Unii martori ai Marelui Viscol si-au amintit chiar ca, dupa topirea nametilor, au fost gasite masini acoperite de troiene si care fusesera strivite de senile.
Deszapezire dupa reguli ca în Armata:
Pentru a înlesni treaba, s-au facut si reguli clare, transmise tututor prin intermediul ziarelor si radioului. „În prima urgenta se curata partea carosabila a strazii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele doua linii de transport si câte un metru în plus, pe stânga si pe dreapta", era una dintre indicatii. Oamenii trebuiau sa strânga zapada din interiorul curtilor astfel încât sa degajeze zidurile caselor. Zapada era obligatoriu depozitata doar pe scuaruri si pe terenurile virane. „Este interzis a se arunca zapada în gurile de canal, precum si a scoate zapada din curti în strada si nu se va depozita pe partea carosabila!", mai spunea una dintre reguli.
Tramvaiul nr. 6 (nameti naturali de zapada):
Degajare cale de rulare tramvai (cred ca tramvaiul 3):
Deszapezirea tramvaiului 7: