|
Si pt ca tocmai s-a incheiat una dintre iernile dure din ultimele decenii, iata cateva paragrafe din presa interbelica legate de una dintre cele mai dure ierni ale secolului trecut, 1928-1929.
• În 11 februarie 1929, în Ţara Bîrsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României: -38,5 grade C
• Oamenii mureau îngheţaţi în locuinţe, în trenuri şi pe drumuri, iar lupii flămînzi dădeau tîrcoale caselor
Pe 11 februarie 1929, în Ţara Bîrsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României: -38,5 grade C, minimă atinsă din nou şi în 25 ianuarie 1942. Frigul crîncen din aceste zile n-a coborît termometrele sub 30 de grade, însă ţine de două săptămîni şi e greu de suportat, cu tot confortul locuinţelor de azi. Dar cum a fost iarna acum 83 de ani la Braşov? Dacă ar fi funcţionat acelaşi sistem meteorologic de avertizare, s-ar fi instituit cod roşu de ger. Problemele erau aceleaşi, efectele la fel de catastrofale, iar autorităţile la fel de neputincioase. Iată cum a „îngheţat“ Gazeta Transilvaniei în paginile ei realitatea acelui februarie 1929, cînd braşovenii au trăit cel mai aprig ger din istorie.
Viscolul a venit din Vest
Februarie 1929. „Gazeta Transilvaniei“ informa despre lucrurile obişnuite: admiterea la liceu, „concursul de schiuri“, preţul lemnelor, şedinţa consiliului comunal, facilităţi pentru invalizi, văduve şi orfani de război, un nou cod al muncii, încheierea de împrumuturi externe, războiul din Afganistan, plata impozitelor şi nemulţumiri la adresa guvernării liberale. Parcă am citi dintr-un ziar de azi. Existau şi ştiri care n-au nicio legătură cu prezentul: „Hîrtia s-a ieftinit, domnul ministru al industriei şi comerţului continuînd politica de ieftinire a traiului“. Din actualitatea externă, însă, venea o ştire din Polonia afectată de ger: „În aceste zile s-au menţinut pe străzile Varşoviei circa 100 de focuri mari pentru protejarea publicului contra gerului. Focul a ars pînă seara cînd fu stins pentru a nu se produce un incendiu.“ Avea să fie doar începutul. Peste cîteva zile, valul de frig a ajuns şi în România. Ninsese, iar la început de februarie, se stîrnise vîntul. În restul ţării era şi mai rău, o vreme, trenurile n-au circulat. „Potolindu-se viscolul, au început lucrările de deszăpezire. Trenurile circulă astăzi aproape toate, natural, unele cu mici întîrzieri.“ La Constanţa, vapoarele au fost prinse în gheţuri. „Gerul năpraznic a făcut ca ţărmurile Mării Negre să îngheţe cît vezi cu ochii. A venit apoi şi un vînt cu furtună, din pricina căruia multe vapoare s-au rătăcit, iar altele au suferit stricăciuni.“ Marea a mai îngheţat aşa crîncen abia în 1954. În 10 februarie 1929, Constanţa a trăit cel mai mare frig din istorie: -25 grade C. România se congela.
Mecanici de locomotive degeraţi
Pe 11 februarie, staţia meteorologică de la Bod a transmis o informaţie uluitoare:
-38,5 grade Celsius. „Gazeta Transilvaniei“ a făcut atunci o sinteză a consecinţelor gerului aspru: trenuri anulate, şine plesnite de ger, victime atît de multe încît nici nu puteau fi numărate. Cele mai mari nenorociri se întîmplau tot la Buzău, unde „gerul a stins viaţa la vreo 12 persoane, care, în diferite locuri, au fost găsite moarte de frig“. „Mamă, tată şi 12 copii au căzut pradă morţii din cauza puternicului ger“. La Cîmpina, a îngheţat o întreagă aşezare de ţigani care trăiau în corturi. Mari probleme erau în traficul CFR, aflat la bunăvoinţa mecanicilor de locomotive şi a fochiştilor, după cum acceptau sau refuzau să plece la drum. Cei care se încumetau să pornească locomotivele erau adevăraţi eroi care „îşi văd de slujbă cu tot gerul grozav“. „Mulţi însă din mecanici s-au îmbolnăvit şi au degerat, şi astăzi sînt internaţi în spitale“, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti. „Unde înainte, depoul trimetea zilnic 250 de locomotive, astăzi ies maximum 20 de locomotive pe zi“. Garnituri întregi de trenuri erau avariate, pagubele CFR-ului erau de sute de milioane de lei. Şinele zăceau îngropate sub troiene înalte de patru metri. Şi comunicaţiile căzuseră. Direcţia de Poştă, Telegraf şi Telefon anunţa că „pînă la încetarea viscolului şi restabilirea transporturilor, se suspendă primirea la poştă a pachetelor particulare şi oficiale. De asemenea, şi poşta de scrisori este expusă la întîrzieri nedeterminate“. Ravagiile provocate de viscol erau uriaşe, „pe o mare întindere, stîlpii au fost rupţi, întrerupînd circulaţia telegrafică şi telefonică“.
Alegeri amînate şi şcoli închise
Oamenii erau izolaţi, aprovizionarea se făcea cu greutate, iar rezervele de lemne erau pe terminate. Depozitele de lemne erau păzite de soldaţi, iar mulţi dintre aceştia degerau în post. Şcolile au fost închise, prin ordin al ministerului instrucţiunii. „Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei.“ Universităţile şi şcolile normale şi-au continuat activitatea, iar închiderea şcolilor particulare rămînea la latitudinea conducerii acestora. S-au amînat pînă şi încorporările recruţilor. Alegerile parţiale pentru Cameră şi Senat, fixate pentru data de 20 februarie, au fost amînate pe 17 aprilie, „pentru cauze de forţă majoră dictate de imposibilitatea de comunicaţii“. Ştirile despre oameni îngheţaţi curgeau tot mai multe şi mai îngrozitoare: nou-născuţi morţi de frig, bătrîni găsiţi degeraţi în case sau drumeţi înţepeniţi în căruţe. Mulţi erau bărbaţi „băuţi bine, ca să se încălzească. Beutura i-au muiat de şi-au pierdut firea şi gerul cuprinzîndu-i i-a adormit, şi adormiţi au fost pe veci“. A fost „o iarnă a cărei grozăvie o să rămînă în amintirea oamenilor“, „geruri cum numai în Ţara Rusească se mai pomeneau“.
Lupii intrau în oraşe
Întreaga Europă îngheţase, „cum nu s-a mai pomenit de 200 de ani“. În Viena, populaţia rămăsese fără apă, după ce conductele crăpaseră. „Cîmpia Ungariei a rămas pustie şi haitele de lupi se arată pe la marginea satelor“. Animalele înfometate au pătruns şi pe străzile oraşelor. În Polonia, o lupoaică a intrat într-o crîşmă şi a luat un bebeluş care dormea într-un leagăn, în timp ce părinţii lui se cinsteau. „Au alergat oamenii după ea, dar nu i-au mai putut da de urmă.“. Lupii au ieşit la drumul mare şi în România. Lîngă Iaşi, un lăutar a fost înconjurat de o haită de lupi. Speriat, ţiganul a început să cînte la ţambal. „La auzul muzicei, lupii s-au oprit toţi pe loc ascultînd. În timpul acesta, a sosit o căruţă cu cîţiva ţărani, care au luat pe ţigan cu dînşii.“ Ziaristul braşovean se miră: „Mai rar să fi văzut atîtea haite de lupi înfometaţi, care să intre în sate şi oraşe şi să se dea la om, ziua-n amiaza mare!“. Cele mai joase temperaturi s-au înregistrat în acele zile în Moscova: -47 de grade Celsius. Treizeci de vapoare au rămas prinse în gheţurile Mării Baltice. „Guvernul Reich-ului a organizat un serviciu de aviaţie pentru aprovizionarea vapoarelor cu alimente.“ La Bod, gerul s-a mai înmuiat, pe 15 februarie erau „doar“ -37 de grade C, în timp ce la Vatra Dornei se zvonea că s-a ajuns la -45 de grade C.
Despre încălzirea globală în 1929!
Încercînd o explicaţie pentru extremele meteorologice din acel an, profesorul braşovean F. Sânjoanu spunea că totul se datorează unui val rece venit dinspre miazănoapte, care a luat locul celui cald, de la miazăzi. Astăzi, specialiştii descriu cam la fel fenomenul temperaturilor extreme în depresiunea Braşovului. În perioadele geroase, aerul rece polar care ajunge în zona montană din estul Transilvaniei, fiind mai dens şi mai greu, coboară şi stagnează în depresiuni, formînd ceea ce meteorologii numesc „lacuri de frig“.
Aşa se explică de ce polul frigului din România e tocmai în Braşov şi zonele învecinate: Joseni, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Întorsura Buzăului, Topliţa. Dar gerurile din 1929 nu vor fi ultimele. Profesorul susţinea că, peste un timp, tot Pămîntul va îngheţa, „vară, iarnă, deopotrivă“, vieţuitoarele se vor retrage în zonele mai calde, dar, în cele din urmă, peste mii de ani, o calotă glaciară va acoperi planeta. Viziunea omului de ştiinţă braşovean este uimitor de asemănătoare cu teoriile moderne despre efectele încălzirii globale, chiar dacă nu numeşte aşa fenomenul. Face şi o incursiune în istoria îndepărtată, comparînd vremurile ce vor veni cu cele din zorii speciei umane, cînd „omul trăia prin peşteri certîndu-se cu urşii“. Autorul articolului nu se dă bătut în faţa ameninţării cu gerul veşnic, fiind convins că omenirea va găsi o soluţie „cîtă vreme pămîntul va avea aer, apă şi rază de soare“. Anii au trecut, soluţii nu s-au găsit, iar februarie e la fel de geros.
Recorduri de frig la Braşov
- 11 februarie 1929: Staţia Meteo de la Bod a înregistrat -38,5 grade Celsius.
- 25 ianuarie 1942: Staţia Meteo de la Bod a înregistrat -38,5 grade Celsius. Au fost -25 de grade Celsius în fiecare noapte, între 15 şi 18 ianuarie.
- 14 ianuarie 1985: la Braşov au fost - 32,3 grade Celsius, iar la Făgăraş, -31,4 grade Celsius.
- 25 ianuarie 2010: -30,2 grade la Braşov şi minus 30,8 grade la Făgăraş.
Titanicul din Marea Neagră
• La sfîrşitul lui februarie 1929, o navă grecească s-a scufundat în Marea Neagră, după ce s-a ciocnit cu un imens bloc de gheaţă. Incidentul a fost atît de neobişnuit pentru apele noastre, încît a ocupat spaţii largi în toate ziarele, inclusiv în „Gazeta Transilvaniei“. „Blocurile de gheaţă plutitoare de pe Marea Neagră au provocat ieri o mare nenorocire. Vaporul grecesc Sistos, care venea de la Varna spre portul nostru, navigînd nu departe de ţărm, a fost lovit de un bloc de gheaţă care plutea între localităţile Agigea, Movila şi Tuzla. Lovitura a fost puternică, a provocat o spărtură atît de mare vasului, încît acesta a început imediat să se scufunde“.
|
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
Cred ca a fost cea mai scazuta temperatura inregistrata la 850 hPa in tara noastra...
