Partners

Acesta cred ca ar fi sa fie prioritatea autoritatilor romane si nu numai, dar si sloganul omenirii. Insa, din pacate, e cale lunga de la ar trebui, pana la a fi !
In Bucuresti exista foarte multi agenti poluanti de care lumea ar trebui sa tina cont si sa lupte pentru limitarea poluarii, care ne distruge la toti sanatatea, incet, dar sigur. In primul rand e vorba de gazele de esapament, de praful care cred ca e purtat la mari altitudini de curentii ascendenti de aer si de vantul puternic de pe parcursul acestei primaveri, poluarea electromagnetica, dar si cea fonica. evident, ca sunt si multe alte surse de poluare.
Pentru ca e vorba de castiguri fabuloase, cred ca nicaieri in lume nu s-a pus problema limitarii numarului extrem de mari de autoturisme. Marii constructori de autoturisme stiu ca nu ar concepe asaceva, ar fi in pierdere, cred ca pentru asaceva ar trebui sa existe niste legi internationale, extrem de dure si clare, cum ca un numar prea mare de masini polueaza, distruge mediul si calitatea vietii omenirii. Stiu ca un astfel de proiect legislativ pare de nerealizat, insa asta depinde foarte mult de conceptiile si de hotararea oamenilor, daca vor sa lupe cu adevarat pentru limitarea distrugerii mediului si implicit al sanatatii tuturor.
In timpul regimului comunist era limitat dreptul de a achizitiona autoturisme, stiu ca o familie avea dreptul la o singura masina, una si buna ! Daca ar fi dupa mine as reintroduce aceasta lege si m-as stradui pentru imbunatatirea transportului in comun, prin utilizarea de autobuze performante, incapatoare si care sa polueze cat mai putin. Stiu ca majoritatea vor masina personala, pentru ca te poti deplasa oriunde si cand doresti, fara sa mai depinzi de autobuz, tranvai sau de metrou. Autoturismul e util si confortabil, recunosc acest lucru, insa trebuie cont ca strazile din Bucuresti sunt inguste, blocurile foarte inghesuite, spatiul verde si locurile de joaca pentru copii tot mai putin sau chiar inexistente. Acest lucru se intampla si din cauza consructiilor amplasate abuziv.
Traficul rutier este foarte aglomerat, iar mersul cu masina a devenit un mare calvar, poluarea cu gaze de esapament cu mult peste normele admise, iar vara simti ca te sufoci, ca lesini in oras de caldura si din cauza aerului otravitor.
Pentru asta, autoritatile au luat urmatoarele masuri: ingustarea trotuarelor, delimitarea sptiilor cu borduri, desi se putea folosi o vopsea speciala, transformarea unor parcuri de joaca pentru copii in parcari, dar si realizarea unor asa zise parcuri in miniatura cu niste copacei rahitici, unde de asemenea s-au folosit deloimitari inutile cu borduri. Asaceva este absurd, avand in vedere prioritatile orasului nostru. Eu as zice ca trebuia procedat altfel: sa schimbe bordurile doar acolo unde era strict necesar, sa nu ingusteze de loc trotuarele, sa adune toate rablele de peste tot, sa realizeze parcuri cu multa verdeata si pomi in locul parcarilor de mari dimensiuni, sa fie strict interzis parcatul pe spatiile verzi, dar si pe trotuare, iar celor cu masini care depasesc normele de poluare, sa-i amendeze si le confiste de tot masina daca nu se supun legii protectiei mediului.
Probabil ca multi, care au masina, vor spune ca asaceva este imposibil si ca nu am pic de dreptate. Stiu ca pot starni un val de indignare prin comentariile si opiniile mele, insa cat timp scopul meu este cu scop nobil si cu buna intentie fata de toti locuitorii Bucurestiului si nunumai, ar trebui sa fiu trata cu intelegere.
Unde se poate si este strict necesar, sunt de acord cu parcarile supraetajate si cu cele subterane, insa insist cat pot ca numarul autoturismelor va trebui limitat neaparat !!! O sa ajungem sa nu mai avem pe unde merge, pe unde ne plimba copii mici, o sa respiram aer cu portia in cabine special amenajate, nu vom mai putea dormi din cauza zgomotului si asa mare, produs de trafic, de claxoane, de motoare turate, de alarme, etc. In plus, vom fi expusi multor boli grave, copii si tinerii vor infunda spitalele, iar mamele vor plange disperate la capataiul lor, in loc sa duca un trai sanatos, sa munceasca si sa fie fericiti alaturi de familii si prieteni.
POluarea aceasta, inclusiv cea fonica, va avea un impact dezastruos in timp, iar cei care vor cadea bolnavi la pat, probabil ca vor incepe sa gandeasca asemanator ca mine, dar va fi prea tarziu.
As mai avea multe de spus, dar ma opresc aici, deocamdata, deoarece osa revin cu alte comentarii, sper eu interesante.

Cred ca cel mai rau lucru e sa nu mai ai sanatate si sa vezi ca nu mai sunt sanse de insanatosire. Banii ca banii, sunt foarte importanti, insa nu este nimic mai de pret ca sanatatea.
Am ajuns la aceasta concluzie de la varsta de 7 ani jumate, cand am m-am imbolnavit si nu m-am mai putut reface, din contra, starea sanatatii mele s-a deteriorat mult in ultimii ani si este ceva cumplit, cuvineele sunt de prisos, nu stiu cum as putea sa-mi exprim exact ceea ce simt. Nu am aflat exact care sunt afectiunile care ma chinuie inca din copilarie deoarece aparatura medicala nu este sufivcient de performanta si pentru ca e posibil ca nici medicii sa nu aiba pregatirea necesara si nici sa se straduiasca sa ma ajute, sa nu mai sufar asa de rau.
De disperare ca nu-mi mai rezolv problemele digestive si de teama sa nu fie cumva un inceput de cancer gastric, am luat o hotarare foarte-foarte grea, aceea de a face endoscopie, ca sa vada ce e cu stomacul meu.
Timp de aproape 6 ani, am avut perioade in care ma intrebam daca pot rezista la gastroscopie si daca merita s-o fac. Asta si datorita medicilor care insistau ca merita sa sufar pe moment si apoi sa gasesc leacul si sa ma fac bine. Aceste ganduri ma chinuiau si noaptea, cand nu puteam dormi din cauza starilor de rau.
Anul trecut, 2007 am zis ca trebuie sa fac neaparat ceva si am zis ca prin endoscopie o sa aflu de ce mi-e rau. au fost 10 zile in care s-a dus o lupta crunta in mine, imi era mult prea teama de investigatie, iar acest chin launtric cred ca mi-a accentuat problemele de concentrare, deoarece obosesc cand citesc, am ameteli puternice in fiecare zi si imi tot amintesc de ziua de 29 mai 2007, cand am fost sa fac gastroscopia. Mi-a fost facuta anestezie si nu stiu cum a decurs investigatia in sine, ca am fost complet inconstienta, adica adormita asemanator ca in timpul unei operatii. Nimeni nu cred ca va intelege ce sentimente am avut si am din cauza ca am fost nevoita sa trec prin asaceva, nu doresc la nimeni o astfel de experienta dura.
Eu am foarte multe de spus la acest subiect, insa trebuie sa ma reintorc la problema poluarii.
Desi am mai spus-o, poluarea cu dioxid de carbon si gaze de esapament, radiatiile produse de sistemele de telecomunicatii, praful, reziduurile toxice, poluarea fonica in exces, sunt in mod sigur factori cauzatori de boli foarte grave, pana la cancere.
cine stie cati bolnavi sunt in prezent, care sufera mult mai rau ca mine, care trec prin operatii grele, care fac citostatice sau stau cu lunile si cu anii prin spitale si tot nu se mai insanatosesc.
Trebuie sa nu uitam nici de dezastrul catrastofal din anul 1986, de la Cernobal, cand a explodat un reactor din cauza unor manevre efectuate gresit de niste lucratori. Atunci au murit sute si mii de oameni, indurand suferinte de neimaginat, din cauza radiatiilor radioacive. Si chiar daca s-a intamplat asa, am inteles ca se intentioneaza construirea unei noi centrale atomoelectrica intr-o zona cu grad seismic foarte ridicat. Ar fi o mare prostie, deoarece nenorocirea de la Cernobal s-ar putea repeta din nou si sper ca organizatiile internationale penru protectia mediului sa protezteze vehement.
Spun toate acestea deoarece stiu ce inseamna sa te imbolnavesti si sa mori in chinuri, bunicul meu este in stare critica si nu se mai poate face nimic, deoarece are cancer in faza terminala.
E pacat ca tinerii si copii sa fie bolnavi si sa se chinuie in loc sa duca un trai bun, tare mult as vrea sa stiu ca se va lupta pe toate caile pentru reducerea poluarii de toate felurile. Nu vreau sa vad si pe altii disperati si neajutorati, asa cu m sunt eu, desii am mers la nenumarti medici si am facut fel de fel de analize si investigatii, inzadar insa......... Toti ridica din umeri, nu stiu cu ce sa ma ajute, chiar daca am 24 de ani si toata viata inainte !