Bunicul meu are 84 de ani și, deși nu-i mai place deloc gerul, și-ar dori să mai revadă una din iernile copilăriei (anii '30-'40) și tinereței (anii '50-'60) lui. Chiar și acum, la vârsta asta, își amintește cu plăcere de diminețile în care pe geamurile dinspre NV puteai vedea doar zăpadă până sus

, de casele îngropate sub troiene (în astfel de situații pe atunci tinerii din sat se strângeau și mergeau să deszăpezească casele celor bătrâni, le aduceau apă, etc.) sau de ninsorile mai liniștite, dar care făceau să se depună strat uniform foarte gros (
asta se întâmplă la unii cicloni retrograzi). Clar, nu și-ar mai dori să meargă câte 40 km pe jos iarna (de unde să fi venit reumatismul?!), dar încă îi place să urmărească o ninsoare abundentă.
Din păcate, la sfârșitul anilor '60 s-a rupt firul pentru Moldova. (Totuși, începând cu 1995, tot avem semnale... )
Părinții mei au trăit alt fel de ierni, aproape fără viscole, dar cu temperaturii medii scăzute și cu zăpadă persistentă, așa că nu sunt atât de entuziasmați de acest anotimp în sine (deci contează foarte mult și felul în care te marchează iernile în copilărie), însă și ei cred că iarna fără zăpadă nu are absolut niciun farmec (mamei îi place și vântul cât mai puternic, indiferent de anotimp).
Vineri (când erau 4-5°C), am auzit în autobuz două bătrâne vorbind despre cât de caldă și de urâtă e vremea fără zăpadă...
Deci, eu cred că asta ține mai mult de preferințele meteorologice ale fiecăruia în parte. Iar gusturile nu se discută...
