Eu iau partea pozitiva a invataturii bisericesti, asa cum o inteleg eu, ma pasioneaza insa restrictiile de orice fel tocmai pentru ca nu le-as suporta, sau cum ma pasioneaza viata la puscarie sau in armata. Cum e acum cu postul asta. E interesant ca Roberta nu tine post desi s-a rugat la biserica si chiar simte ca i-au fost ascultate rugaciunile.
Ipotetic vorbind, daca Dumnezeu nu ar exista atunci pentru ce mai renunta calugarii la tot ce inseamna placere in viata? Ar fi doar niste fraieri,
dar eu cred ca e bine faptul ca ei se roaga si pentru noi care nu putem trai fara a comite o tona de pacate, si nici nu ne place sa ne spovedim sau nu putem sa ne impartasim.
Gandesc pozitiv si merg pe mana lui Paulo Coelho, care spunea ca dupa moarte Dumnezeu nu ne va intreba ce pacate am facut in viata pentru ca ne este ca un tata si ca o mama totodata, ci va intreba "Ai iubit destul?", in sensul de a profita de lucrurile ce-ti plac.
Si apoi, faza urmatoare, tot ce a fost rau sau trist in viata dispare si totul e perfect, cum spune si in slujba de inmormantare "du-l intr-un loc cu verdeata, de unde a disparut toata durerea, tot suspinul si toata intristarea". Vreau sa cred ca tot ce nu ne place (sau the shit that happens) in aceasta viata este doar o gluma proasta care dispare dincolo. Si ca atata vreme cat nu am luat viata altcuiva (intentionat) si nu m-am sinucis (cred ca asta e condamnarea la iad) nu as vedea de ce sa nu intru in Rai.
Restul pacatelor sunt un rau necesar, eu am si o gandire mai hedonista de fel, scopul vietii cam este obtinerea placerii, dar aceasta se obtine contra munca, din pacate, si omul a fost blestemat sa munceasca atunci cand a fost izgonit din Rai pentru ca a vrut sa cunoasca binele si raul.
De mic am doar o usoara atractie catre cele bisericesti, daca o slujba ortodoxa este singura muzica disponibila intr-un moment o ascult cu placere, nu o urasc, asta e clar. Daca un popa are voce cu adevarat imi place la fel de mult ca o melodie comerciala, iar strana aia cu voce groasa suna bine pe subwoofer.
Imi place sa privesc un preot slujind, pe viu si nu la televizor, aglomeratia din biserica insa nu, motivele pentru care nu ma duc la Liturghie desi biserica e foarte aproape ar fi comoditatea (programul de slujba vs. somn) si aglomeratia plus gura lumii. Dar de Paste la Inviere chiar ma simt mai bine si mai linistit, luand lumina si aducand-o acasa, poate Placebo dar si pentru ca toata lumea e mai linistita, mai calma.
Nu e cazul insa la ce se vede la TV cand toti se bulucesc in ultimul hal pe pomeni, asta e din cauza saraciei, sau superstitiile alea cu pupatul moastelor si frecatul portofelului de racla. N-as sta zeci de ore in picioare fara sa dorm/beau/mananc/merg la toaleta nici sa ma impusti, ma iau nervii de la astfel de lipsuri, oricare din ele. Mi se pare o nebunie. A te nevoi nu mi se pare o virtute, desi biserica vrea astfel.
E bine sa crezi acolo ceva, nu neaparat sa mergi la biserica, dar dupa cum spune o semnatura pe SP, venita sa contracareze ateismul de acolo "Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in El nu am pierdut nimic; dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred am pierdut totul".
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
