Partners

Stiu Eugen!
Crezi ca sunt inconstienta?
Ai pus punctul pe rana.
Bagaj genetic...pai fata asta avea acest bagaj...de fapt il are...dar nu a avutsuficient timp, luni incepe scoala.
Poate e nou-nouta pana luni.
A hotarat si gata.
Acum nu se mai poate face nimic.
Plange, ii e foarte greu.
O las un timp singura, doar eu stiu cum e sa suferi atat, apoi voi fi langa ea.

Stiu totul, multumesc pentru obsevatie.
Nu e usor, dar nu am alta cale, chiar barbat de as avea.
Poate lacrimi...


...Plange ca a dezamagit-o, a dezonorat-o....va ura crunt barbatii...
...ca si mine, dealtfel.
hmmm....

Cat despre eseu, eu spun ca sunt "vorbe pierdute"
Stiu ce spun, stiu de sentimete te incearca atunci cand iti lasi sentimentele sa vorbeasca...
E o privire aruncata in adancul sufletului...
Ea insasi punea intebari, ea insasi isi raspunde, deseori contradictoriu.
Deseori ne aflam in momente de grea cumpana in viata.
Am avut multe astfel de momente in ultimul timp.
Ar fi timpul sa mai gasesc si eu linistea interioara.
Daca nu imi mai insir povestea mea aici, imi va fi mai bine.
Fiecare cu trairile lui.
Si astfel nu ma va mai suspecta nimeni, nu ma va mai dusmani nimeni.
Probabil ca s-a interpretat si ca am, poate, un aer de superioritate...
Se poate interpreta.
Va trebui sa imi tin pentru mine gandurile.
Pana mai ieri le scriam in caiete...asemanator acelui eseu....
Petale galbene, ofilite....fac rau astfel de ganduri....
Acea fata minunata ce a scris....nu o invidiez.
Stiu ce inseamna sa ajungi sa simti asa.....
Ii dorsc, ca si mie, insanatosire grabnica a sufletului!!
Intreab-o, Mircea D... si imi va da dreptate....va sti ca asa e...poate nu va avea taria sa recunoasca....

Da, nu se poate intelege, mai ales ca am iesit din topicul meu...
E fosta colega de scoala cu Lavinia, sunt vecine, se cunosc demult....eu doar rar ajung pe acolo prin Dragasani....tatal meu vitreg e de acolo...
Oricum, inteleg reactiile voastre.
Nu imi ramane deat sa imi duc povestea pana la capat.
Conteaza daca o pot "rasuci" in asa fel incat sa ajung la tinta pe care mi-am propus-o inca din prima fila a topicului meu.
Aunci as sparge bariera ce ne separa, aceea dintre virtual si real....
Oare de ce am riscat atat si m-am expus?
Doar pentru a-mi povesti viata?
Nu!
Azi am inteles care va fi adevaratul rol al Alexandrei...
Nu acela de a-mi darui un copil, cum crezusem...
Ci mult mai important.
Ramane sa demonstram impreuna.
Singura mi-am dovedit neputinta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

@Roberta
Sa fie asa ceva
http://www.contracurentului.com/node/164
Daca da foarte bine. Bravo.

_________________
flash=290,130]http://www.wunderground.com/swf/pws_mini_rf_nc.swf?station=IWEYBRID15&freq=30&units=metric&lang=EN[/flash]

Bravo pentru cine e minte deschisa si intelege relatiile intre doi parteneri de acelasi sex, totusi legea firii spune ca barbatul si femeia... insa si asta e un tipar discutabil, mai ales cand ne gandim la diferentele de caracter si puhoiul de divorturi dupa cateva zile, luni, ani etc.
Pana la urma totul e discutabil si unii pot sa aprobe, o minoritate iar altii dezaproba total astfel de relatii, o majoritate.
Mai exista si diverse religii unde bigamismul e tolerat, mai ales daca ai bani.

Nu...nu e vorba de asa ceva!
Asa ati inteles?
Nu!
Vom fi colege de scoala, am nevoie de cineva cu care sa comunic.
Nu stiti cat de singura m-am simtit de cand nu mai am parinti...am ramas muta in ziua aceea...de atunci tot singura ma simt...pana acum!
Nu, ne vom casatori fiecare, nu va faceti probleme!
Ne vom ajuta reciproc, vom fi ca doua surori.
Ea acum trece printr-un avort, nu a dorit sa pastreze copilul.
Scapa usor, fiind vorba de doar 2 saptamani.
Cateva pilule si se curata.
Interesant e ca se pricepe la desen tehnic, imi da lectii chiar!
Lucram la proiect, stabilim materialele, de maine mai cumpar materiale.
Eu zic ca am o oarecare inclinare spre divinitate si mereu ma rog la Dumnezeu, sa ma ajute, ca tare m-am mai chinuit de cand nu mai am parintii.
Si, uite ca m-a ajutat in sfarsit.
Fraiera de mine voiam insa foarte mult, voim si copilul!
Era la limita, se nastea la maxim o luna dupa ce incepea facultatea...aici ne-a incurcat...
Daca se nastea in vara, il pastra.
A fost alegerea ei si a parintilor ei.
Eu, desigur, am fost pentru pastrarea lui, chiar voiam sa fac presiuni financiare, insa am renuntat, nici nu am propus, am lasat "liberul arbitru"...ea si familia ei.
Dadeam garsoniera fara sa clipesc pentru copil.(in final tot la ea ajungea copilul, stiam asta!)
(ca in povestea cu trandafirul de mai sus..."de ce sa-l uzi, daca nu e al tau...consumi apa degeaba"...(oare?)
Dar nu de aceea nu am "licitat"...se chinuia fata in decizie, era "in situatie imposibila", complicam si mai tare situatia ei. Ar fi fost o presiune in plus...
Poate ca a fost inca un test din prtea lui Dumnezeu, eu nu am vina.
Dar, daca nu se intampla cu copilul si toate celelalte despre care am povestit...nu aflam de Alexandra.
Ced ca au fost necesare aceste precizari.
Intru ceva mai rar pentru ca are nevoie de mine, ii e si ei mai usor, are si ea avantaje ca sta la mine.
Apoi mergem la facultate daca intram...unde intra in Dragasani la facultate?
Numai sa aiba unde sta si tot e ceva.
Plus ca o intretin, nici nu se pune problema sa-mi plateasca chirie.
Imi e o companie placuta si ne ajutam reciproc...facem mancare, toate ale casei...e mai usor in doi.
Sigur, o pot intretine parintii ei, nu asta e problema.
Poate sta separat, in garsoniera aceea unde eu nici nu pun piciorul.
Dar vom invata impreuna, vem sa intram impeuna la facultate.
Relatia dintre noi va fi ca intre doua surori gemene sa zic asa.
Asta daca vreti sa ma credeti...
Acum fata a iubit un baiat care a inselat-o.
Plange, pentru ca a dezonorat-o si a dezamagit-o.
Acum credeti ca se casatoreste cu mine....
E problema dvs.
Oricum, si daca era asa, spuneam deschis!
...Ori nu mai spuneam nimic.
Momentan dormim impreuna cateva zile, apoi vom sta in garsoniera aceea, fiecare in patul ei, nu e aranjat momentan acolo.
Are nevoie de supraveghere, sa nu apara ceva complicatii in urma tratamentului.
Va elimina totul, si pot apare complicatii.
Cum sa o las in grasoniera singura in starea in care e??
Altfel...eram pe derdelus acum!
Nu stiu daca am fost suficient de clara.
Si chiar asa cum e, mi-a dat peste nas in unele probleme, si a avut dreptate.
M-a mai "corectat"....si bine a facut...
Accept critici dar cu argumente.
Acum doarme.


Da, raman eu sub semnul intrebarii...de ce caut o fata....raspund cu o intrebare...de ce vreau sa imi schimb numele??
Gandirea mea e foarte complicata....nu am putut spune totul...am un trecut foarte foarte greu....
Mai am putin si scap, apoi voi cauta un iubit si eu.
Nu va faceti griji!
Dar important va fi ceea ce voi realiza impreuna cu Alexandra.
Imi pot permite sa ii donez pur si simplu garsoniera.
Mai ales daca reusim sa construim aparatul...nici nu ma gndesc ce va fi atunci....si nu ne-ar lua mult timp!
...Si voi veti sti, vom putea dovedi!

Da, sunt legitime semnele voastre de intrebare, dar nu e asa.
Cine vrea sa inteleaga!

Asa...am un frate...sta cu sotia in apartamentul lui, deasupra mea...sunt ca si singura...ma duc peste ei??
"Stiti...ma simt singura...stau si eu 5 ore la voi..."
Nu.
S-a casatorit, pa!
Sau Alexandra...va gasi pe cineva, va ramane in garsoniera, cu iubitul sau sotul...si gata cu mine...nu-i mai deranjez!
Tot singura raman!
Nu-mi fac problema ca imi ocupa garsoniera...la naiba!
Fericita sa fie ea,Dumnezeu ma va ajuta si pe mine.
Ca raman singura ma preocupa.
Dar, se vor schimba muuulte cand aparatul va fi gata!

Cred ca e o modalitate de a pasa responsabilitatea trairilor personale in alta parte.
Culmea e ca si eu am fost ca tine, deci te inteleg, desi nu am dus lipsa de parinti, chiar daca si ai mei au fost adoptivi.
Singuratatea e o mare problema, nu stiu daca ma tem de ea, in general sunt un singuratic, asa am fost mereu, nu e o problema.
Totusi e bine sa ai pe cineva, sa mai schimbi cateva cuvinte si poate sa-ti arate si greselile, vb ta.
Cred ca daca vei depasi toate problemele, mai ales alea emotionale, ai toate atributele sa devii o femeie ca lumea, adica faina.

Pai...ce era sa mai fac?
De mica am ramas singura...
Am ajuns la 8 ani la bunica.
Am fost separata de frate.
(am fost suficient de mica sa nu pot lua atitudine...de cand am pierdut parintii am simtit mereu ca am ceva de spus...as fi vorbit...insa nu aveam cu cine...incercam telepatic cu fratele!!!)
In general copiii de varsta aceea adorm repede...eu insa nu adormeam usor.
Si am simtit continuu ca ma roade ceva in stomac...(probabil acei "fluturasi" de care spuneati voi ca voi simti cand ma voi indragosti...)
Nu, unde sa pasez responsabiliatea?
A, sa dau vina pe Dumnezeu?
Da, in inima mea e o rafuiala cu Dumnezeu!
Mai ales prin tot ceea ce am aflat tot prin jocul intamplarilor...
Incerc cumva sa-mi schimb soarta prin schimbarea numelui, schimbare ce nu ar fi fost posibila daca nu pierdeam parintii...dar, daca nu pierdeam parintii eram OK.
Deci, cum ar veni, speculez aceasta imperfectiune a lui Dumnezeu.
Desi se zice ca e perfect!
Am gasit aceasta portita de scapare.
Totusi...nu sunt "de capul meu".
Daca va vrea bine, daca nu...nu!!
Ma tranteste odata si gata!

Sigur tie ti-a fost mai usor decat in cazul meu.
La ce varsta te-au adoptat?
De ce nu mi-ai spus pana acum?Se spune ca varsta optima sa-i spui copilului e la 4 ani.
Cred ca pe mine m-a prins la cea mai proasta varsta pentru o astfel de lovitura...la 8 ani (si o luna)
Suficient de mare sa constientizez, suficient de mica sa nu ma pot autoapara...
Am crezut ca o sa raman muta.
Cand voiam sa vorbesc imi tremura puternic buza de jos, abia reusind sa-mi innabus plansul, desi stiam bine ce trebuie sa spun.
Mi-a trecut cam in o saptamana.

Da, cu Alexandra va fi bine.
Azi voi face comanda de un pat cu doua nivele, fain de tot!
Ah, ce ma voi razbuna pe baieti la scoala luni!!!
Vor da tarcoale....
Ca la stupul cu miere.
Pofta in cui!!!
Se vor lovi de mine ca de un zid.
Oricum, recunosc ca voi fi geloasa!!!
Nu, sa gaseasca in alta parte.
Ne-ar separa repede daca ar apare vreun barbat intre noi....
Si as fi iarasi singura....
Asa e viata asta, o lupta continua!
Mizez totusi pe suferinta ei, nu se va reindragosti usor....
Eu una ii urasc pe colegi...cu voi aici nu a fost nimic!
(oricum, mi-am cerut scuze si l-am iertat aici chiar si pe Zvartosh, am mai zis asta!)
Dar cu colegii la scoala...se vor cai acum!...
Toti vor vrea sa o abordeze....nici o sansa!
Am eu grija sa nu se intample nimic!
Da, azi mai iau materiale, pacat ca s-a dus vacanta.
Nu m-am distrat nicaieri....
Totusi, am invatat cateva lectii dure de la viata in acest timp.
Macar sa nu repet greselile pe care le-am facut si tot e ceva.
Pentu ca am facut o groaza de greseli.
De multe ori incerc sa ma critic si singura, neavand cine sa ma critice...
cum se spune...e rau si fara rau....cineva sa te muste cand gresesti.
Pentru ca de multe ori suntem convinsi ca facem bine ceva...dar poate ca e o mare greseala...cand nu ai cu cine te sfatui...si, mai ales, nu poate sti mama toate alea....chiar tot asa....oricat am incerca, mici secrete mai sunt....ei bine, secretele alea te pot duce de rapa!
Unele "corectii" le-am mai incasat si pe aici si eu zic a au fost in folosul meu....
Un singur lucru daca l-am indreptat, inseamna ca nu am pierdut timpul degeaba aici.
Trebuie sa plec, am multe de rezolvat si azi.
Ma voi zbate sa rezolv, sa reusim sa ne mutam cat mai curand.
Ma voi zbate sa nu gresesc ceva si sa nu o pierd pe fata, e o comoara pentru mine.

Oricat te-ai zbate totul e relativ intr-o relatie, depinde cat de mult sunteti pe aceeasi lungime de unda, daca impartasiti aceleasi pasiuni, doua firi diferite coabiteaza destul de greu, cu foarte multe compromisuri.
Apropo de infiat(eu nu am fost infiat, cam ca la tine), am fost crescut de mic de o sora mai mica de-a bunicii, la staruinta strabunicii, cred ca de la 1-2 ani, nu imi amintesc sa fi locuit vreodata cu mama naturala decat asa ocazional, o data sau de 2 ori, cateva zile, pe la 4-5 ani.
Nu a decedat nimeni, ca la tine, nu s-au inteles parintii, crize, probleme si m-au pasat, asta e, se intampla la multi.

Da insa iti cunosteai parintii, macar ii stiai undeva...asa si Lavinia, are parinti, dar degeaba ii are!
Si cum a dat norocului cu piciorul!!!
I-am dat totul pe tava.
Fumatul?
Un iubit aiurea in balarii?...parca de nenorocirle mele mai pot scrie, dar despre ea unde e...mi se intuneca mintea, zau!
Deja are vocea schimbata....
Si, culmea, EA mi-a dat-o pe Alexandra.
Cu alte cuvinte....si-a "taiat" singura calea de intoarcere catre mine cu asta!
O primeam inapoi, dar acum nu mai pot face nimic pentru ea.
Cu Alexandra am un acord verbal cu ea, cu parintii ei....ne cunoastem intre familii....
Acelasi statut il avea si Lavinia, doar ca ea nu avea parinti ...plecati aiurea prin strainatate de nu mai stie nimeni de ei....ca si cand nu ar fi....doar ca stii ca traiesc cumva...
Asa as cauta si un sot...nu bogat, mai degraba simplu....doar ca nu acum, mai tarziu!
Am tot felul de ganduri, dar in final sper sa am limpezimea sa ies cu bine.
Sigur voi mai face greseli....
Macar sa nu fac gafe ireparabile.

Stiu, nu a fost usor nici la tine.
Asa vor fi copiii ce voi adopta....
Vezi, tragedia la mine e ca nu se opreste AICI...voi fi nevoita sa suport si durerea infiatilor....oricat as incerca eu sa suplinesc....cat de buna as fi....ei nu isi vor cunoaste parintii....
Plus ca pe sot nu ma pot baza, sotul ma poate lasa oricand...ce pot face, decat sa-i urez drum bun?
Cand infiez nu ma pot baza decat pe mine.
Daca voi fi sprijinita de sot, bine, daca nu, nu!
Momentan am "spate"....3 verisoare puternice care imi vor deveni surori!
Cand vor pune astea semnatura pentru mine, SURORI fiind....pot adopta.
Altfel...iti trebuie "n" acte!
Ah, plus ca una a pierdut fara proces un copil....si din toate doar un copil au....si cand vad cati bani arunca aiurea cand vin pe aici....
...Una a venit in vara....a inchiriat o masina puternica...a intrat intr-un tir cu ea....a sunat...."v-am faramat masina, sunt la kilomerul x, aduceti-mi alta la fel"....
Si nu a lovit-o cine stie ce...masina ei era oprita, tirul oprit.
S-a aplecat in masina dupa telefon, masina a pornit si intrat in tir.
S-a zgariat, dar nu a vrut sa mearga cu ea asa...."aduceti-mi alta, la fel!"
I-a adus, a platit....
Asa ca pentru un copil....pentru mine....dar nu am vrut sa profit de ele.
...Si nu profitam de ele...ci de barbatii lor.
Alta in locul meu....dezmat scria pe fruntea ei!
Eu plang ca fraiera....
Eu ma gandesc chiar sa le returnez banii, am tote chitantele!
Sper ca voi putea.

Ce gafa...adormisem cu forumul pe monitor...
Dupa o noapte grea...

Si mie mi se mai intampla dupa o zi grea la lucru.

Off, m-a prins 5 AM aici la aceste mesaje record ca lungime, eram si in urma ca vineri seara am plecat de acasa la ora 18 pentru a prinde o frizerie deschisa.

De la ora 11 ma astept sa vina fratele cu nepotii si sa ma deranjeze urletele baiatului de 2 ani. Kinda sucks dar luni recuperez.

_________________
Toata noaptea, pana in zori, voi citi in foc si flori, voi citi si voi vraji, ca sa aflu ce va fi.

Aici e 18 euro un tuns, strica-le-as freza. Succes cu trezitul, neaceasca. Din moment ce ei apar pe la 11, cred ca pe la 9-10 trebuie sa fii sus. Urasc sa ma trezesc devreme dupa ce ma culc aproape dimineata.

Sa adorm chiar la tastatura am patit doar de cateva ori (tin minte prin anul 1, mi-a trimis un coleg ceva link pe la 3 noaptea cu niste muzica ambientala/de relax, m-am pus sa ascult si in 2 minute eram off), dar adorm des la filme. Cand fac asta acasa, motanul are foarte prostul obicei sa se suie sa adoarma pe tastatura si cand ma trezesc sunt n chestii deschise.

_________________

Tot tam-tam-ul asta cu "gheii" si "lezbienele" este o mare prostie si irosirea unor resurse in directii gresite. Din punctul meu de vedere acceptarea homosexualitatii ca "normalitate" este un circ ce nu isi are rostul. Indiferent ce argumente si argumentatii au unii sau altii, un lucru nu poate fi negat: homosexualitatea reprezinta o deviatie de comportament si trebuie tratata ca atare.

_________________
Starea vremii pe intelesul tuturor

Clar. E ceva impotriva firii, evolutiei normale. Omul e proiectat sa fie atras de sexul opus, cerebral, anatomic...: substante si hormoni, testosteron la barbati si estrogen la femei si viceversa intr-o mica masura.
Cei care dezvolta astfel de deviatii sunt cei molestati in copilarie, cei vulnerabili dpdv psihic si tradati in dragoste de prea multe ori de partener si mai putin sunt cei care s-au nascut cu o astfel de deviatie. Este o boala psihica mai mult sau mai putin recunoscuta, cum sunt multe boli psihice, dar care se trateaza.

Homosexualii ma dezgusta, dar lesbienele nu ma dernjeaza