Ei bine, până la urmă n-am mai putut rezista să privesc vremea din Iași și am plecat la Bârnova.
Exact după părăsirea orașului, la intrarea în gara Ciurea, la 7 km de gara Nicolina (de unde am urcat), a apărut prima zăpadă depusă ici-colo. Imediat după ieșirea din aceeași gară, în zona unde linia începe să urce, stratul a devenit uniform. La halta Picioru Lupului, după alți 5 km, stratul deja măsura cam 7-8 cm.
La gara Bârnova așa se prezenta vremea când am ajuns:

Deși nu mai fusesem niciodată înainte pe un mic traseu prin pădure, care scurtează distanța dintre gară și satul Slobozia sau stația meteo, zăpada mai groasă decât mă așteptam m-a convins.


Așă că am continuat să urc.


Din păcate, după cum mă așteptam,
ploile de ieri și de azi-noapte, căzute la temperaturi negative, chiar au avut efecte foarte nefaste. 
S-a depus mult polei, crengile copacilor s-au aplecat de greutate, iar sub presiunea zăpezii se rup chiar și crengi groase. E cam sinistru să auzi pârâituri puternice și să vezi cum ramuri mari se rup și se prăbușesc.


Între timp, vizibilitatea se reducea, iar strătul de zăpadă devenea mai gros, îngreunându-mi plăcut mișcările.



O urmă de căprioară, cel mai probabil. În ciuda faptului că nu mai este o pădure compactă și „nepătrunsă” ca acum 2-3 secole, încă trăiesc destul de multe animale în aceste păduri, deși din păcate sunt vânate, legal sau nu (după mine vânătoarea n-ar trebui permisă decât în caz de suprapopulare). Totodată, în ciuda ninsorii, erau multe păsări active prin pădure, chiar și ciocănitori.

Ningea mai tare și începusem să fiu foarte precaut când treceam pe sub copaci, mai ales că eram singur. De vreo două ori s-au rupt crengi aproape de mine. Și vântul era mai puternic și se auzea acel șuierat specific.


Așă că am decis să mă opresc în acest punct, la 50 m sub altitudinea stației meteo, și la aprox. 15 minute de mers de aceasta.


Am admirat câteva minute în tăcere ninsoarea, peisajul, natura.

(Scuzați fulgii de pe obiectiv)

Între timp, ceața s-a lăsat mai puternic și vizibilitatea s-a redus foarte mult, așă că am plecat înapoi spre gară.

Interesant că mai sunt câțiva copaci la care nu au căzut încă toate frunzele...

De exemplu la paltini:

Și acum în apropierea gării, un trunchi care parcă îndeamnă la popas. Dar deja mă relaxasem câteva minute în zăpadă mai sus...
Ninsoarea a fost moderată pe parcursul întregii plimbări, liniștită în zona joasă a pădurii, și ușor viscolită în zonele mai descoperite (mai ales în zona gării). De altfel, și la această oră continuă să ningă moderat la Bârnova.
Stratul de zăpadă cel mai redus era la gară (la altitudinea cea mai mică). Eu am măsurat în trei locuri diferite pe traseu, cam în intervalul 14:15 - 15:00, grosimile fiind cuprinse între 15 și 30 cm, iar în locurile predispune acumulării era mai gros (de vreo două ori m-am afundat în aproape jumătate de metru de zăpadă). Bineînțeles, măsurătorile făcute pe versanți, în păduri, n-au cum să fie relevante meteorologic (zăpada se acumulează de-a lungul văilor etc.)
La întoarcere am văzut că limita depunerii zăpezii coborâse puțin.
Oricum, mă bucur mult de această plimbare și mă bucur că a venit iarna cu adevărat!
